Tutuiala

Lipsa de respect nu este ceva cu care sa te bati in pieptul paros. Faptul ca te tragi de mineca cu toate chelneritele de prin restaurante, vinzatoarele de la supermarket sau de la Fornetti nu este o virtute sau apanajul noilor bogatani, ci dovada de lipsa crasa de maniere.

Odata, am asistat oripilata la o scena in minunatul, maiestuosul, mausolescul Mall din Timisoara: un mic bisnitar insipid, cu o blonda super-dotata si machiata atirnindu-i frigid la brat, a inceput sa o ia la dumnezei si “cine ma-ta te crezi?” pe speriata vinzatoare de Fornetti care incerca doar sa ii explice ca pateurile sint deja aburinde. Biata de ea tocmai le scosese din cuptor si se vedea clar, pe geamul maghernitei, ca aburii incepeau sa se formeze. In paranteza fie spus, nu cred ca inca o reincalzire ar reanima gusturile respectivelor pateuri, ci doar ar revitaliza conservantii chimici atipiti. Respectivul imbecil vroia sa primeasca pateurile la 100 grade Celsius, probabil o reminiscenta din serile petrecute linga soba bunicii, tremurind in ciorapii gauriti si asteptind cu matele chioraind piinea din cuptor, pe care nu o mai lasa sa se raceasca si o halea in picoare, in ciuda durerilor de burta pe care stia ca le va avea. Oricum, aici, pentru a impresiona femeia din dotare si restul oamenilor care il priveau oripilati sau il ignorau jenati, idiotul nostru baga mare, cum se zice, si ii tot ordona “ei” sa bage mina in punga sa vada cit sint de fierbinti si sa faca bine sa i le reincalzeasca.

In citeva priviri de la coada am notat luciri revoltate. Eu as fi vrut pentru un moment sa fiu o testoasa ninja si sa ii aplic nesimtitului citeva palme cu talpa piciorului. Mi-am dat seama apoi ca respective tiritura nu este un exemplar unic, albinos, iesit din comun, ci membrul unei clase in devenire: clasa consumatorului cu pretentii. Aceasta clasa doreste sa fie servita cu promptitudine, indiferent de cerinta, doreste sa fie respectata precum presedintii de stat si tratata ca atare. Tutuie de cind intra pe usa localului si arata cu degetul, vorbeste cu voce tare la blackberry si se adreseaza mereu cu “adu-mi si mie” chelneritelor blazate. Si atunci sa te mai miri de reactia clasei atacate, cea a “servitorului de local”, care se uita cis, nu raspunde cu zimbet la zimbet, nu stie de gluma, este agasat de cerinte, fie ele si formulate blind si rugator si iti trinteste mincarea ca pe o mita moarta? Eu nu ma mai mir oricum de multe in ziua de azi. Ma rezum la o revolta obosita.