Alice in Ikea

IKEA este o tara de sine statatoare, cu locuitori, administratie, reguli de functionare si aferentele intructiuni de montaj aparte. Daca vrei sa faci parte din populatia tarii IKEA, trebuie sa urmezi linia sinuoasa de pe podelele din magazin (nu de alta, dar daca te ratacesti, ala esti...), sa maninci mingiute suspecte de carne, sa iti placa combinatia de culoari albastru/galben si sa fii o persoana foarte rabdatoare. Daca reusesti, urmind strict combinatia de litere inscriptionata pe rafturile din depozit, sa iti aduni toate componentele necesare asamblarii dulapului de serie mult visat, parasesti tara IKEA cu speranta ca nu trebuie sa te mai intorci curind.

Ajuns acasa, trebuie sa te inarmezi cu multa rabdare atunci cind incerci, aplecat peste paginile de instructiuni, sa pui cap la cap mobilierul IKEA proaspat achizitionat. In cinteva ore, mirosul de rumegus presat iti va da dureri puternice de cap, pagina a treia de instructiuni va parea scrisa in chineza iar dulapul iti va parea groaznic de asemanator cu cel vazut deunazi in apartamentul unui prieten si la televizor, intr-o scena de film. Deodata, iti vine sa arunci blestematele de foi la gunoi, imputitele de scinduri pe geam, sa iti revoci cetatenia IKEA proaspat capatata si sa te intorci la rasfoitul de ziare locale in cautarea mobilei de mina a doua usor de montat si demontat. E drept, mobila pe care nu scrie “IKEA made in Gerla” te exclude dintre membrii minunatei tari cu acelasi nume, din care este foarte la moda sa faci parte si ai carei cetateni sint mondeni, contemporani si cit de cit burghezi.

Cetatenii IKEA isi petrec simbetele navigind prin raioanele tipizate, minunindu-se de supletea noului dulap cu nume de artist nordic, fabricat in Europa de Est. Si cum nu vrei si nu poti sa nu tii pasul cu lumea, lasi visatul cu ochii deschisi, te reintorci la pagina a treia de instructiuni si te intrebi siderat de ce scrie acolo ca ai nevoie de 8 suruburi D4 cind stocul de suruburi D4 ti s-a terminat deja de la pagina precedenta. Te intorci la prima pagina si constati ca numarul de suruburi D4 prevazut cu generozitate de membrii guvernului IKEA nu se potriveste cu ce ti-au bagat harnicele lucratoare de la fabrica de la Gherla in pachetul cu surprize. Se mai intimpla: numai cine nu munceste nu greseste. Ridici resemnat din umeri si te imbraci in haine de drum, iei cheile masinii si te pregatesti spiritual sa pasesti din nou in tara IKEA, calculind deja orelele aruncate pe geamul masinii blocate in ambuteiaje.

Inainte de a inchide usa apartamentului care miroase de-acum exact ca cel al prietenului cu dulapul siamez, auzi cum sotia iti spune sa nu uiti sa ii cumperi si o planta din acelea pe care le-ai vazut la raionul cu verdeturi, planta aceea exotica cum are si mama ta in hol la intrare. Dai din cap si inchizi usa, gindindu-te zimbitor la mobila de camera pe care parintii tai o platisera in rate cind aveai 6 ani si de care te bucurasesti aproape isteric saptamini la rindul, laudindu-te mereu la colegul de banca si refuzind sa iesi la joaca cu copii pentru a sta sa iti privesti pierdut rafturile in care ti se odihneau ciorapii.