Banana

Tineretul din ziua de azi nu are nici cea mai vaga idee ce povesti auzeau copii de acum 20 de ani cind stateau cu parintii, prietenii si vecinii la coada la banane la alimentara din cartier. Nu era nici un loc mai prielnic de ascultat birfele adultilor, acele birfe cu parfum “reactionar”: “Ai auzit ca a fugit si cumnatul lui Gigi?” “Nu?” “Da tu, de vreo 3 luni, in RFG. Cica e acuma intr-un lagar da deja maninca ciocolata zilnic si se imbraca numa in blugi si adidasi”. Savuram acele informatii, chiar daca pentru noi notiunea de RFG nu era decit un fel de Bucuresti – pentru noi, cei din “provincie”, Bucurestiul era ceva exotic – plin de bunataturi pe care nu le puteai cumpara decit cel mult “pe sub mina” sau la Ocico.

Coada la banane era ceva epocal, minunat, plin de vraja. Si daca erai ultimul la o coada de 50-100 de persoane, tot te simteai privilegiat pentru ca stiai, cu siguranta, ca in curind nu vei mai fii ultimul. Oricit de disperate erau sansele celor de la sfirsitul cozii, nimeni nu renunta la locul sau privilegiat. Citeodata, vinzatoarea urla in gura mare: “nu mai am decit pentru urmatorii 50, restul nu mai stati ca stati degeaba”. Pina la ultima banana, numarul 75 din coada tot mai spera ca ajunge si el la rind, ca mai sint ceva lazi pe care vinzatoarea sigur le-a trecut cu vederea si care acum vor fi gasite. Culmea e ca se intimpla citeodata ca estimarea vinzatoarelor sa fie eronata si al 75-lea din coada sa mai apuce ceva resturi de bunatati.

Iar bananele cu care plecam - in cel mai fericit caz - acasa, vai, ce verzi erau! Pe atunci nici nu stiam ca se vind si banane galbene. Dupa ce reusam sa ahizitionam minunatele fructe paradisiace, trebuia sa asteptam inca citeva zile bune, citeodata saptamini, pina cind exoticele comori se coceau, invelite in ziar (se zicea ca asa se coc mai repede) pe diferite bucati de mobilier, cit mai sus, sa nu ne tenteze sa le halim asa, verzi. Cind ajungeam sa degustam bananele galbene, coapte, placut mirositoare, nu ne opream de obicei la fructul in sine, ci rodeam chiar si interiorul coji, pentru a prelungi orgasmul culinar.

Ei bine, azi, bananele se gasesc literalmente pe toate drumurile, nu mai sint o delicatesa ci un bun comun, poate mai banal ca merele. Ca si pret nu se deosebesc mult de restul fructelor, mai ales de cele extrasezonale. Dupa atitea decenii de banane galbene, exista romani care inca mai considera banana un semn de prosperitate, de clasa, si le expun ostentativ in fructiere imense, acoperind cu ele banalele mere, pere, etc. Cind mergi in vizita undeva, gazda si-ar taia mai degraba o mina decit sa iti ofere un mar. In schimb o banana... ei, da, asa da tratare a musafirului, cu fructe “nobile”, “exotice”. Am uitat cu totii ce gustos e un mar din gradina bunicii, chiar daca nu e perfect ca cel din desenele Disney cu Alba-ca-Zapada si nu a trebuit sa fie adus cu avionul dintr-o tara unde cei ce le culeg traiesc in conditii de sclavie. Incercati din cind in cind un mar, sa vedeti ce savoare are si ce parfum inegalabil, si pentru Dumnezeu, daca tot trebuie sa mincati banane, nu le mai muscati la capatul opus, ca niste maimute, ci desfaceti-le de la coada, asa cum e firesc.