Punga

Pe vremea nenumitului, pungile de plastic, fie cu semnul de Aldi pe ele, fie pur si simplu „pungi de 1 leu“, erau unul din cele mai pretioase posesiuni reciclabile din orice familie. Asemenea pungi erau impaturite cu grija, pastrate intr-un sertar aparte, extrase la nevoie, folosite – cu grija, sa nu se rupa! – si asezate cu grija la loc. Chiar daca mai existau plingeri de genul „da' se duce deja culoarea pe miini!“, pungile nu erau aruncate. Se purtau cu mindrie pe strada („ia uite draga, ala are rude in Germania, ptiu sa nu il deochi, ce i-or fi adus aia in punga aia de Aldi?“), se defila cu ele ca si cu Adidasii noi luati din Ociko.

Ultima statiune a minunatelor pungi, dupa se jerpeleau complet, erau ciuruite pe alocuri sau bine urecheate, o constituia intotdeauna galeata de gunoi. Ce minunat era faptul ca nu mai trebuia sa cureti galeata dupa fiecare golire! Si ce artistic aratau pungile rotofeie pline de gunoi, asezate cuminti in tomberoane? (Bine, asta pina la aparitia primului om al strazii care le desfacea, cerceta, rasturna) Ei bine, lumea a uitat, treptat dar riguros, de timpurile acelea. Astazi, cetateanul primeste pina si la achizitionarea unui pachet gume de mestecat o ditai punga de plastic stravezie cu sau fara numele firmei impregnat pompos pe ea. Respectiva punga, daca are mult mult noroc, ajunge in gunoiul de acasa, neutilizata, abandonata. Daca nu, aterizeaza undeva pe strada, intr-un copac – dusa de vint, evident – sau, mai trist, intr-un piriias, riu, fluviu, mare. Acolo pluteste, alaturi de nenumaratele surate cu aceeasi soarta, aiurea in tramvai, sau ma rog, pe unda.

Am vazut deunazi niste imagini luate de pe un riu din Romania, unde niste tinere sportive in canoe incercau disperate sa isi croiasca drum printre pungi si sticle de plastic (oh, la sticlele de plastic nici nu vreau sa ma gindesc acum). Cred ca nu am fi asa de orpilati de imaginile acestea triste, macabre de-a dreptul, daca pungile nu ar fi asa de usoare si s-ar scufunda. Atunci macar am fi inconstienti, ca de atitea alte nesimtiri umane, de aceasta murdarie inutila, nereciclabila si fara speranta. Votul meu este: interziceti, frate, distribuirea pungilor de plastic la orice bodega, asa cum se practica si in China, parti din America, etc. Si mai ales, pina se va ajunge la starea respectiva: nu mai luati pungile de plastic care vi se ofera! Intoarceti-va la pungile de stofa facute de bunica, sau cumparati citeva cu ce-stiu-eu-ce imprimate pe ele. Sint mult mai trainice si mai utile. Astfel, poate macar nepotii nostri vor putea sa mearga linistiti la pescuit de pesti, nu de pungi.